Ai semnat pentru un contract de credit în franci elvețieni, trebuie să-ți asumi starea de conștiență, spunea, într-o alocuțiune mai veche, șeful băncii naționale, Mugur Isărescu. Bancherii au provocat criza financiară, apoi și-au acordat bonusuri si pachete de salvare. Ori, încrederea se câștigă foarte greu și se pierde ușor, iar românii nu mai cred in povești cu zâne când vine vorba de buzunarul propriu. În plus, romanul s-a nascut poet și nu investitor la bursă.

Căderea comunismului in 1989, așadar în urmă cu „doar” 26 de ani, ar fi trebuit să aducă cu sine o nouă mentalitate, spre deschiderea piețelor si flotarea liberă a monedei naționale. Nici până astăzi cei ce arbitrează, dar și cei ce fac jocul piețelor din România, nu au ajuns să aibă o astfel de mentalitate, căci deprinderile vechi sunt bine împământenite și, prin urmare, greu de desțelenit. Educația financiară trebuie să înceapa din școli, însă se pune problema mentalității profesorilor. Însă cine să schimbe această mentalitat? Ei nu ar investi un cent in aur, oricât le-ai spune că metalul prețiosl a crescut în ultimii 20 de ani mai mult ca oricare alt activ. În aceată perioadă de timp, aurul a „sarit” de la 12,5 la 40 de dolari/gram astăzi, sau cu de peste trei ori (320%). În același interval, și moneda in care este exprimat costul aurului, dolarul american, s-a întărit pe perioade lungi sau a suferit corectii, pentru ca azi să atingă un nivel aproape de paritatea cu moneda euro.

Da-le Doamne, românilor, mintea cea de pe urmă, mai spunea un bancher. Odata ce ai semnat, ți-ai asumat. Problema este că nu semnezi în cunoștință de cauza, nu ești expert in finanțe, nu știi ce clauze ai in contract pentru că si daca le citești, nu le intelegi. Și atunci ai incredere. Semnezi „ca primarul”, cu încredere. Iar ulterior, după câțiva ani, când francul elvețian își sare limita peste orice imaginație, îți pierzi acea încredere. Mai apoi vezi că bancherul te-a mai făcut și prost. Din acelașî motiv pentru care bancherii, asiguratorii, brokerii ți se par același aluat, condamni piața la moarte. De fapt, s-a condamnat singură.condamnat singură.

După cum spunea fostul șef al Fed, Alan Greenspan, lăcomia și exuberanța irațională a bancherilor de pretutindeni s-au impletit în România cu aroganța bancherilor locali, care te trimit la Domnul să înveți finanțe. Însa aici e punctul în care românul greșește: bancherii și-au primit salarii și bonusuri chiar și pentru lipsa de performanță, pe cand nouă, brokerilor, doar piața ne oferă bonificații. Bancherilor, care acum ne dau lectii de moralitate, asemena lupului moralist, le-au venit toate pe tavă, fără luptă, iar sinecura, fie ea și privată, e cel mai mare dușman al pieței libere. Cum ar putea atunci românul să creadă în aur sau dolar, să mai apeleze cu încredere la brokeri ca să investească pentru viitor din banul câștigat cu greu? Nu mai bine pune banii în consum? Păi nu. O astfel de capitulare le dă celor cu ton sancționator câștig de cauza. Iar lipsa încrederii trebuie să înceteze, cel puțin pentru jucătorii din piața liberă. Aici dictează doar cererea si oferta.