Am început o nouă săptămână importantă din punct de vedere fudamental. Și asta nu neapărat datorită evenimentelor și datelor economice programate în zilele următoare, ci mai degrabă temelor care, vom vedea, rămân de actualitate. În privința calendarului economic sunt totuși câteva evenimente cu impact puternic, printre care amintesc:

Ședința de politică monetară de marți a RBA (Reserve Bank of Australia), care este de așteptat să nu modifice actuala politică și să mențină rata de dobândă la 1,50%, precum și, tot din Australia, vânzările cu amănuntul și balanța comercială de miercuri.

Indicii ISM din diferitele industrii prelucrătoare și/sau non-manufacturiere din Marea Britanie și Statele Unite (începând de astăzi până joi).

Un speech miercuri al guvernatorului BOE Carney.

Joi vin cifrele din Statele Unite privind locurile de muncă (ADP ) și inventarul stocurilor petroliere, dar și procesul verbal al ultimei reuniuni FOMC.

Vineri avem datele referitoare la locurile de muncă, balanța comercială și rata șomajului din Canada.

Însă cea mai importantă zi rămâne tot vineri, căci, fiind prima săptămână din lună, așteptăm raportul dinspre piața muncii din SUA. Creșterea locurilor de muncă americane a înregistrat o medie de 179K în ultimele 3 luni și de 197K în ultimele 12 luni, așa că este de așteptat ca numărul de noi locuri de muncă în luna iunie să se situeze undeva între aceste medii. Accentul raportului, în special acum când rata șomajului a scăzut sub 4%, este creșterea medie a câștigurilor pe oră. O cifră de 0,3% (care este egală cu cea din luna mai) va crește rata anuală la 2,8%, ceea ce va egala recordul înregistrat în luna septembrie.Totodată atenția investitorilor se va îndrepta și către raportările companiilor (am anunțat azi în Market Briefing despre Nike, care a depășit așteptările, vezi aici), creșterea câștigurilor pentru S&P500 fiind estimată de către Factset (o companie de date și analize financiare) la 20%, cifră care, dacă s-ar confirma, ar fi a doua cea mai puternică creștere începând cu Q3 din 2010. În mod neobișnuit însă, pentru al doilea trimestru consecutiv, analiștii au mărit așteptările de câștig (0.8%) .

Despre temele care rămân de actualitate amintesc, cum am mai făcut-o și în articole referitoare la reuninea OPEC din urmă cu o săptămână și ceva, despre creșterea prețului țițeiului (USCrude) până la 73$/baril, cotație neatinsă din noiembrie 2014 și care poate duce la o creștere a cifrelor referitoare la inflație. Cu toate acestea, costurile crescute ale energiei acționează și ca o verigă a consumului (și, prin urmare, a investițiilor), într-un moment în care economiștii își exprimă din ce în ce mai mult îngrijorarea față de economia SUA, așteptând o încetinire ciclică până la jumătatea anului viitor, ceea ce explică scepticismul pieței cu privire la cele trei creșteri al ratelor dobânzii pe care o sugerează graficul cu puncte al FED. Principalii factori determinanți ai creșterii petrolului provin din considerente de aprovizionare, căci pe de o parte SUA și-au redus stocurile de petrol mai mult decât așteptările iar producția libiană este compromisă de turbulențele politice interne, dar, pe de altă parte și în principal aș zice, ca urmare a sancțiunilor americane asupra Venezuelei (asociate cu gestionarea locală incorectă) și Iranului, americanii retrăgându-se în mod unilateral din acordul nuclear (și amenințând cu sancțiuni țările care cumpără petrol iranian). Țările OPEC și non-OPEC au convenit recent să sporească producția, dar având în vedere situația existentă doar Arabia Saudită și Rusia pot oferi mai mult petrol. Cu toate acestea, creșterea pare prea mică pentru a compensa scăderile, producția putând rămâne sub cota convenită chiar și odată cu creșterea producției saudite. Președintele Trump a postat în weekend, ca de obicei pe Twitter, că saudiți au fost de acord să crească producția cu până la 2 milioane barili/zi (afirmație infirmată ulterior de către saudiți). Arabia Saudită este adesea considerată a avea o capacitate de 1,5-2,0 milioane barili neutilizată, intensificând de obicei producția în lunile de vară, deoarece este una dintre puținele țări care ard petrol pentru electricitate (iar cererea de aer condiționat crește semnificativ în această perioadă). Regatul este cel mai mare producător de petrol din lume, dar nu este în interesul său strategic național să permită prețurilor să urce prea mult căci atunci ar încura producătorii marginali și, mai important, ar face sursele alternative de energie mai atractive, ceea ce ar putea submina valoarea rezervelor uriașe ale țării. Efortul lui Trump de a scoate Arabia Saudită din acordul OPEC are însă șanse minime de reușită. Desigur, SUA are propriile sale rezerve strategice pe care le-ar putea folosi, iar dacă prețurile petrolului continuă să crească, acest lucru ar putea deveni mai probabil. Iar apropos de Trump, care încearcă o realiniere a alianțelor și pare să prefere forțele illiberale care au apărut în ultimii ani, se pare că acesta le-a spus omologilor săi de la summitul G7 că NATO este la fel de rea ca NAFTA (iar săptămâna viitoare, pe 12 iulie, este întâlnirea anuală a NATO, va fi interesant).

Și facem astfel legătura către o altă temă, despre care spuneam acum ceva timp că va persista pe tot parcursul verii (și iată, am avut dreptate, cel puțin până acum),și care este așa zis-ul război comercial. Chiar și la recenta conferință a Băncii Central Europene din Portugalia, a existat un avertisment comun al șefilor Powell, Draghi, Kuroda, etc, potrivit cărora tensiunile comerciale reprezintă un risc pentru perspectivele economice, provocând de asemenea tensiuni comerciale în rândul companiilor. Mai ales că ostilitatea președintelui Trump față de OMC poate lua o turnură neașteptată, deși Secretarul Trezoreriei SUA, Mnuchin, a afirmat că președintele nu a decis să se retragă din cadrul Organizației (pentru asta având nevoie de votul Congresului). Apropos de acest război comercial de care am tot vorbit, la 1 iulie au intrat în vigoare taxele canadiene de 10% -25% pentru produse americane în valoare de 12,8 miliarde $, ca răspuns la cele anuțate de americani pentru importurile de oțel și aluminiu din Canda, socotite ca un risc de securitate națională. Pe 6 iulie SUA vor impune o taxă suplimentară de 25% pe bunuri chinezești de 34 de miliarde $ pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală (China a anunțat deja represalii). Mai sunt pe tapet produse de încă 16 miliarde de dolari ce vor face obiectul taxării și care așteaptă însă decizia finală. Totodată Statele Unite au amenințat, ca represalii, că vor impune un alt tarif de 10% pe importuri chinezești în valoare de 200 de miliarde $. Acest protecționism amenință să atenueze comerțul, și probabil că în viitor vor există compensări sau redirecționări importante. Iată de exemplu China, va anula/reduce tarifele și alte impozite de frontieră pentru numeroase produse provenite de la membrii Acordului comercial Asia-Pacific. Referitor la China, am asistat și la o depreciere puternică (de peste 4%) a yuanului în ultimele două săpătămâni, ce poate avea legătură directă cu acest război comercial și despre care am scris zilele trecute în articolul intitulat „Un foc de avertisment?”. În concluzie, suficiente motive pentru ca săptămâna care tocmai a început să ofere, măcar din punct de vedere fundamental, motive pentru evoluții interesante ale principalelor piețe financiare.