Este o vorbă binecunoscută de către traderi și investitori, care trebuie să țină cont de ea în analizele și tranzacțiile pe care le fac pe diverse instrumente financiare. Iar piața petrolului se confruntă în aceste zile cu un pattern de care aminteam în martie 2017, când am scris un articol intitulat „Americanii duc prețul petrolului sub 50$/baril”, din care redau un fragment interesant: ”Prețul petrolului a atins zilele acestea minimele ultimelor 3,5 luni, în pofida eforturilor OPEC (The Organization of the Petroleum Exporting Countries) de reducere a producției. Țările membre ale organizației, dar și alți producători importanți (între care Rusia), au convenit la sfârșitul lunii noiembrie 2016 să reducă producția de țiței cu 1,8 milioane barili/zi, în prima jumătate a acestui an. Dar planurile OPEC se pare că sunt date peste cap de către americani, căci sondele de petrol de şist din SUA au reintrat rapid în producţie, iar stocurile de acolo au atins un record săptămâna trecută (8,2 milioane barili). Se pare că doar un preț de sub 30$/baril ar dezechilibra companiile care sapă în câmpurile de șist din SUA, căci majoritatea acestor companii americane au făcut hedging, mod prin care s-au protejat de fluctuațiile viitoare ale prețului. Echipele de management al riscului cumpără și vând produse derivate, cum ar fi contracte pe opțiuni, ce stabilesc limitele prețului primit pentru țițeiul respectiv. Băncile obțin o taxă și pot înregistra câștiguri suplimentare în cazul în care piața evoluează peste limita stabilită, în celălalt caz, în care prețul scade, compania petroliera este protejată căci are prețul minim garantat. OPEC avea probabil în vedere și se temea de posibilitatea ca, odată ce va tăia producţia pentru a urca preţurile, americanii să producă mai mult şi să pună astfel presiune pe preț. Reprezentanţii organizației au spus în trecut că, în cazul în care supraoferta de petrol nu dispare, vor trebui să vină cu o nouă reducere a producţiei, dar de la vorbe la fapte pare să fie cale lungă, mai ales că disensiuni între ei au existat permanent (și pentru a ajunge la actualul acord a fost nevoie de multe negocieri și compromisuri, bătându-se palma foarte greu). De exemplu Arabia Saudită s-a tot plâns că ei au făcut cele mai mari tăieri, aşa că ar fi bine să coopereze şi ceilalţi (cu referire la Rusia, Irak și EAU). Sunt, deci, prime indicii că putem intra într-un nou război intern al OPEC. Mai ales că acum, când americanii contrabalansează orice efort de reducere a producţiei, unii membrii ar putea considera că nu mai merită să facă aceste sacrificii”.

Zilele acestea ne aflăm iarăși în situația în care prețul scade puternic și se pune iarăși problema reducerii producției pentru a contrabalansa supraproducția din piață. Însă acum am asistat practic la o prăbușire a cotațiilor, căci ieri, în a 12-a zi consecutivă de depreciere, prețul a pierdut peste 7% (aproape 2/3 din scăderea de luna trecută). Iar din 3 octombrie (când am înregistrat maximele ultimilor 4 ani), deci de 6 săptămâni, USCrude s-a ieftinit cu circa 28%, iar UKBrent cu 25%!. Sunt două tipuri principale de petrol tranzacționat, WTI/Light Sweet Crude (pe scurt Crude/USCrude sau WTICrude), respectiv Brent Crude Oil (pe scurt Brent/UKBrent). Care este diferența? WTI (West Texas Intermediate) Crude Oil mai este cunoscut sub numele de Light Sweet Crude. Light vine din faptul că acest tip de petrol are o densitate relativ mică, iar Sweet vine din faptul că are o cantitate redusă de sulf. Preţul de referinţă în materie de petrol la nivelul SUA este acesta, WTI. Dacă ne referim la Europa şi la două treimi din totalul de petrol tranzacţionat la nivel mondial, preţul de referinţă este oferit de Brent Crude Oil. Acest tip de petrol este extras din Marea Nordului, diferenţa majoră fiind că acest tip de petrol are în componență o cantitate de sulf mai mare cu circa 0,12%. Preţul de extracţie este mai mare și de aceea preţul diferă de cel al WTI Crude Oil, diferențele variind de obicei între 2$/baril (cum s-a întâmplat la minimele ultimilor 2 ani, în iunie 2017) și 10$/baril (la maximele ultimilor 4 ani, în octombrie 2018).

Evident că sunt factori fundamentali care contribuie la acestă scădere, printre care amintesc temerile legate de evoluţia economiei mondiale, prognozele de creștere fiind revizuite negativ și de aici, logic, o cerere mai mică în viitor pentru petrol. Iar creșterile din ultimele săptămâni ale inventarelor de țiței americane, după scăderi puternice în lunile august-septembrie, au avut un oarecare impact, după cum probabil că preţul a coborât pe undeva (prin ricoșeu aș zice eu), după cum afirmă unii analiști, și odată cu evoluţia în scădere de luna trecută a pieţelor bursiere.

Însă cea mai mare influență a avut-o cu siguranță creșterea producției din ultima perioadă, care, conform rapoartelor OPEC, va continua să crească și la anul, ceea ce poate mări dezechilibrul dintre cerere și ofertă. De exemplu SUA va produce în acest trimestru 11,4 mil barili/zi, iar până la sfârșitul lui 2019 circa 12,5 mil barili/zi. Creșteri vor fi și în Canada, Rusia și Kazachstan, ceea ce va duce producția din afara OPEC la 59,86 mil barili/zi în 2018 și 62,09 mil baril/zi la anul. Cifre cu circa 120K barili/zi mai mult decât prevedea raportul din octombrie al organizației. Referitor la producția membrilor OPEC în octombrie, aceasta a fost cu aproximativ 390K barili/zi mai mare comparativ cu septembrie, ajungând astfel la 33,31 mil barili/zi, cea mai mare producție din decembrie 2016, deși în ansamblu OPEC continuă să producă mai puțin decât obiectivul său global. Iar cifrele sondajului Reuters (cel mai urmărit din industrie) arată că Emiratele Arabe Unite (cu 3,25 mil barili/ zi față de 3,05 mil barili/ zi) și Arabia Saudită (10.65 mil barili/ zi față 10.53 mil barili/ zi) au produs în mod semnificativ peste cote, în timp ce Venezuela (1,18 mil barili/ zi comparativ cu 1,25 mil barili/ zi) și Iran (3,35 mil barili/ zi comparativ cu 3,45 mil barili/ zi) și-au redus producția.

Apropos de Iran, au intrat oficial în vigoare sancțiunile americane, însă sunt și excepții/scutiri de care benefiază anumite state (printre care importatorii majori China și India, dar și Coreea Sud, Turcia, Grecia, etc), zvonurile dinainte fiind astfel confirmate. În aceste condiții iranienilor nu le va fi prea rău, chiar dacă aceste scutiri vor fi temporare, însă vor fi cantități mari de țiței iranian pe piață, iar acesta este un alt motiv al scăderilor de care vorbeam. Până la urmă, iată, tot americanii sunt implicați, mai ales că acum două zile și președintele Trump (care a fost foarte vocal, ca de obicei aș zice, când prețurile au trecut de 70$ în septembrie, amenințând chiar Orientul Mijlociu de retragerea sprijinului) și-a reafirmat din nou convingerea că prețurile ar trebui să fie mult mai jos (de alaltăieri au scăzut 10%!) iar Arabia Saudită și OPEC nu ar trebui să ia în considerare reducerea producției. Dealtfel au existat unele voci care afirmau că saudiții s-ar fi înțeles cu președintele Trump pentru a menține prețul benzinei scăzut înainte de alegerile de săptămâna trecută din SUA, mărind producția în perioada dinainte.

În aceste condiții, iată, istoria se repetă, căci acum se pune din nou problema reducerii producției, iar Arabia Saudită a și anunțat în weekend, când a avut loc o întâlnire informală a organizației, că ia în considerare reducerea exporturilor cu 500K barili/zi începând din decembrie, alte cifre începând cu 2019 fiind de asemenea avansate de către diferiți membri. Este clar că întâlnirea bianuală OPEC din 6 decembrie de la sediul central din Viena va avea pe ordinea de zi iarăși discuții (și, de ce nu, un posibil acord, deși disensiuni vor exista) referitoare la reducerea producției, exact ca acum doi ani, pentru a echilibra această piață atât de sensibilă și care afectează direct economia mondială.

Însă și factorii de natură tehnică au contribuit mai mult ca sigur la scăderea cotațiilor, corecția începând exact de la linia de rezistență, accelerându-se apoi odată cu trecerea sub zonele de suport, prețurile celor două tipuri de țiței tranzacționat ieșind practic, în ultimele zile, din trendurile crescătoare. Se observă clar pe graficul daily USCrude cum străpungerea trendului crescător din ultimul an, în zona de suport extrem de solidă 66,40-67,40, pe unde trecea și media mobilă EMA100, a dat un semnal clar de vânzare, iar trecerea rapidă sub zona de suport de la 63,00-64,30 (care reprezenta limita inferioară a range-ului în care evoluase prețul începând din mai) a amplificat scăderea, care a trecut apoi ca prin apoi de zona 58.00-60,00. Ne aflăm acum la suportul meu de la 54,50-55,00, o zonă importantă, care poate oferi un moment de răgaz și chiar o așteptată corecție după atâtea zile de scădere.

[dt_highlight color=”” text_color=”” bg_color=””][/dt_highlight]  Află care sunt elementele importante pentru a investi cu succes în piețele financiare. Curs Gratuit La Sediu Profit Point!