Producţia de petrol de la nivel global va fi de aproximativ 101 mil barili/zi la sfârşitul 2018 şi se va afla cu puţin peste rata consumului, se arată în cele mai recente estimări ale Administraţiei Americane pentru Informaţii în Domeniul Energiei (EIA, US Energy Information Administration). Comparativ cu Q1, producţia din Q4 ar urma să fie mai mare cu circa 3 mil barili/zi. Estimările EIA mai arată şi că producţia ar fi intrat deja pe o pantă ascendentă care se va menţine până la sfârşitul anului 2019. De altfel, în Q4 2019, producţia de la nivel global se va apropia de pragul de 104 mil de barili/zi, în timp ce consumul este estimat la o cifră de aproximativ 103 mil barili/zi. De precizat ar mai fi faptul că producţia din 2019 este estimată să rămână peste rata consumului pe întreaga durată a anului.
Creșterea producției este așteptată în SUA, Canada, Brazilia, Rusia și OPEC, cu următoarele cifre progozate: SUA&Canada +2,4 mil b/zi 2018 +1,7 mil b/zi 2019. Apropos de SUA, au înregistrat producţii record de petrol şi gaze în Q2 2018, producţia de petrol ajungând la cifra record de 10,7 mil b/zi, nivel datorat creşteri capacităţii de utilizare a rafinăriilor, până la 96% (cel mai mare nivel din 2005 încoace, acestea procesând echivalentul a 18 mil b/zi). În acelaşi timp însă, şi cererea a crescut, ajungând la 20,6 mil b/zi, cel mai mare nivel din 2007 încoace. Această evoluţie a fost simultană şi cu o scădere a stocurilor, pe 20 iulie fiind raportată o scădere cu 6,1 mil barili (aceste date despre stocuri apar săptămânal); Brazilia + 0,2 mil b/zi 2018 + 0,3 mil b/zi 2019; Rusia + 0,1 mil b/zi 2018 + 0,2 mil b/zi 2019; OPEC + 2,6 mil b/zi 2018 și + 2,3 mil b/zi 2019. Totodată scăderea producției este preconizată în 2019 pentru Egipt, Indonezia, Norvegia și Mexic.
Consumul a crescut cu 1,6 milioane b/zi în 2017, ajungând la o medie de 98,5 mil b/zi pentru anul trecut. EIA se așteaptă ca creșterea consumului să atingă în medie 1,7 mil b/zi în 2018 și în 2019. Cei mai mari consumatori în 2018 și 2019 vor fi, în afară de OCED (Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, unde SUA vor reprezenta cea mai mare parte a creșterii), China și India. Va continua să crească consumul de petrol din Arabia Saudită, în ciuda extinderii utilizării gazelor naturale pentru producerea de energie electrică care compensează arderea directă a țițeiului. EIA se așteaptă ca Japonia să scadă consumul in 2018 și 2019 ca și America Centrală și de Sud în 2018, în principal ca urmare a unei contracții economice continue în Venezuela. Cu toate acestea, consumul din regiune va crește în 2019 cu Brazilia principalul motor.
O să fac acum un scurt rezumat al evoluției prețurilor în ultimul an și jumătate, pentru a vedea unde ne aflăm și care ar fi perspectivele. Acordul istoric din 30.11.2016 al OPEC (Organization of the Petroleum Exporting Countries, 14 tări membre ce reprezintă, începând cu 2016, aproximativ 44% din producția globală de petrol și 73% din rezervele de petrol “dovedite” ale lumii, având astfel o influență majoră asupra prețurilor petrolului la nivel mondial, misiunea oficială fiind “să coordoneze și să unifice politicile petroliere ale țărilor membre ale acesteia și să asigure stabilizarea piețelor petrolului, pentru a asigura furnizarea eficientă, economică și regulată a petrolului către consumatori, un venit constant pentru producători și un profit echitabil pe capital pentru cei care investesc în industria petrolieră”) de reducere (cu 1,8 milioane barili/zi) a producției, la care au participat 24 de state, și-a atins până la urmă obiectivele de a echilibra piața petrolului și de a crește prețurile. Atunci cotațiile erau undeva la 45/47(USCrude/UKBrent)$/baril. Dar nu a fost o creștere constantă/lină/continuă, căci după o stablizare la începutul lui 2017 la 54/57$, prețul a scăzut până la un minim de 42/45$ în vara anului trecut (21.06), asta ca o consecință a creșterii producției de șist a companiilor americane, care au devenit profitabile la prețuri de peste 30/40$/baril (noua tehnologie permițând costuri la jumătate comparativ cu acum 5 ani). De atunci prețurile au crescut constant până în mai, când s-a atins un maxim al ultimilor 3,5 ani (începând cu noiembrie 2014) de 74/80$, după care a urmat o corecție de circa 10%, până la 67/72$. În ultimele săptămâni ne menținem între aceste limite, la începutul lui iulie atingând din nou cotațiile maxime, după care am avut aceeași scădere de 10%, de data acesta într-o singură săptămână, o evoluția dealtfel anticipată de mine în analize trecute. Prețurile se află acum la 70/76$, în creștere spre jumătatea acestui range și rămâne de văzut dacă această consolidare se va întinde până spre sfârșitul anului sau prețul va străpunge, influențat eventual și de factori fundamentali, aceste limite. EIA se așteaptă ca prețurile USCrude/UKBrent să se situeze în medie la 67/73$/baril în a doua jumătate a lui 2018, respectiv 62/69$/baril în 2019.Două cuvinte și despre cele două tipuri de țiței tranzacționat, și anume WTI/Light Sweet Crude (pe scurt Crude/USCrude sau WTICrude), respectiv Brent Crude Oil (pe scurt Brent/UKBrent). Care este diferența? WTI (West Texas Intermediate) Crude Oil mai este cunoscut sub numele de Light Sweet Crude. Light vine din faptul că acest tip de petrol are o densitate relativ mică, iar Sweet vine din faptul că are o cantitate redusă de sulf. Preţul de referinţă în materie de petrol la nivelul SUA este acesta, WTI. Dacă ne referim la Europa şi la două treimi din totalul de petrol tranzacţionat la nivel mondial, preţul de referinţă este oferit de Brent Crude Oil. Acest tip de petrol este extras din Marea Nordului, iar preţul acestuia diferă de cel al WTI Crude Oil. Diferenţa majoră este că acest tip de petrol are în componență o cantitate de sulf mai mare cu circa 0,12%, iar preţul de extracţie este mai mare.